Descriere
Civilizația islamică a determinat realizări mărețe și constituirea patrimoniului intelectual al unei credințe care a transformat lumea. Cuprinzând o arie geografică mai mare decât oricare alta, de-a lungul emisferei estice din Spania și din Africa de Nord până ȋn Orientul Mijlociu și Asia, această civilizaţie a format o legătură între societatea tradiţională (lumea clasică) și Renașterea europeană. Astăzi, musulmanii sunt într-o poziție delicată, aceea de a fi văzuți într-un mod care ȋnfăţișează predominant societatea musulmană ca fiind o cultură înapoiată. Aceste considerente istorice populare sunt departe de realitatea documentată care demonstrează că civilizația islamică, în apogeul ei, a fost modelul progresului și al dezvoltării umane. Numeroase lucrări minimalizează sau ignoră complet prezența și contribuțiile întregii civilizații islamice. Această carte încearcă să remedieze această greșeală și să restabilească adevărurile istorice ale unei „epoci de aur” care a marcat debutul renașterii islamice. Contribuția strălucită a islamului la știință, artă și cultură este sistematic explorată, cu o viziune detaliată a marii panorame a învățării, constituind astfel fundamentul unei viziuni umanistice și religioase, care a dat prioritate dezvoltării intelectuale și efortului scolastic. Această carte vorbește dintr-o perspectivă islamică, bazându-se pe lucrările cercetătorilor occidentali. Realizările civilizației islamice, contribuțiile pozitive asupra lumii și a Renașterii europene nu au fost recunoscute. Această omisiune se explică prin lipsa unei cercetări relevante, prin dezinteresul lumii musulmane și prin abordarea egocentrică din discursul academic occidental. Studiile referitoare la civilizația islamică se împart în două categorii principale. Prima orientare în mediul academic modern neagă rolul excepţional și semnificativ al islamului în civilizația medievală și dezvoltarea ulterioară a Occidentului.
A doua orientare academică recunoaște contribuțiile musulmane la dezvoltarea civilizației islamice și a celei occidentale. Acești oameni de știință au efectuat o muncă asiduă și meticuloasă și au descoperit un număr imens de comori ale islamului medieval. Acești oameni de știință au afirmat clar că civilizația Renașterii și a modernității occidentale datorează mult mai mult civilizației islamice decât se recunoaşte. Ei au remarcat de asemenea că civilizația islamică nu a fost nici dogmatică și nici exclusivă în relațiile sale cu nemusulmanii. Cu toate acestea, discursul unor savanți occidentali orientați spre politică accentuează punctele de vedere extremiste prin prisma evenimentelor din 11 septembrie 2001. Această orientare influentă subestimează enorm deschiderea și creativitatea civilizației islamice de-a lungul istoriei. Această viziune despre islam și civilizația sa susține că nu există un islam moderat și că istoria și tradițiile islamice oferă doar bigotism, violență și război sfânt. Perspectiva istorică a acestei cărți explică erorile și neajunsurile acestei viziuni despre civilizația islamică și demonstrează că islamul, ca religie și lege a țărilor, a căutat mereu coexistența pașnică cu ceilalţi. Societatea islamică din perioada medievală a căutat unitate în diversitate, acceptând contribuțiile nemusulmanilor, împrumutând de bunăvoie de la civilizațiile anterioare și utilizând aceste cunoștințe pentru a construi o societate progresistă.
Recenzii
Nu există încă recenzii.